Fernando Pessoa – Nostalgia!
Fernando Pessoa
IL POETA È UN FINGITORE
Duecento citazioni scelte da Antonio Tabucchi
Giangiacomo Feltrinelli Editore Milano
Prima edizione nella collana “Universale Economica” gennaio 2001
Saudades!
Livro do Desassossego por Bernardo Soares.
Vol.I. Fernando Pessoa.
(Recolha e transcrição dos textos de Maria Aliete Galhoz e Teresa Sobral Cunha. Prefácio e Organização de Jacinto do Prado Coelho.)
Lisboa: Ática, 1982
Lettura di Luigi Maria Corsanico
Erik Satie – 1ère Gymnopédie
Paul Barton, piano
~~~~~~~~~~~~~~~~
Nostalgia! Ho nostalgia perfino di ciò che non è stato niente per me, per l’angoscia della fuga del tempo e la malattia del mistero della vita. Volti che vedevo abitualmente nelle mie strade abituali: se non li vedo più mi rattristo; eppure non mi sono stati niente, se non il simbolo di tutta la vita. Il vecchio anonimo dalle ghette sporche che mi incrociava quasi sempre alle nove e mezzo del mattino? Il venditore zoppo dei biglietti della lotteria che mi seccava senza successo? Il vecchietto tondo e rubizzo, col sigaro in bocca, che sostava sulla porta della tabaccheria? Il pallido tabaccaio? Cosa ne sarà di tutti costoro che, solo per averli sempre visti, hanno fatto parte della mia vita? Domani anch’io scomparirò da Rua da Prata, da Rua dos Douradores, da Rua dos Fanqueiros. Domani anch’io – l’anima che sente e pensa, l’universo che io sono per me stesso – sì, domani anch’io sarò soltanto uno che ha smesso di passare in queste strade, uno che altri evocheranno vagamente con un “che ne sarà stato di lui?”. E tutto quanto ora faccio, quanto ora sento e vivo non sarà niente di più che un passante in meno nella quotidianità delle strade di una città qualsiasi.
Letture/Lecturas 
Fernando Pessoa a trăit, poate, cea mai îndrăzneață și radicală încercare de a depăși toate limitele gândirii, vieții și existenței.
__________________________________________-
Fernando Pessoa – Nostalgie! – Saudades!
Am în mine ceva ca o ceață
Ce nu conține și nu e nimic
Nostalgia după ceva,
Dorința de ceva vag.
În ea sunt învăluit
Ca de o negură
Deasupra scrumierei
Sclipește ultima stea
Mi-am fumat viața. E-asa incert
Tot ce am văzut sau citit!
Lumea toată-i mare carte deschisă
Care-mi surâde într-o limbă necunoscută.
_________________________
Tenho em mim como uma bruma
Que nada é nem contém
A saudade de coisa nenhuma,
O desejo de qualquer bem.
Sou envolvido por ela
Como por um nevoeiro
E vejo luzir a última estrela
Por cima da ponta do meu cinzeiro
Fumei a vida. Que incerto
Tudo quanto vi ou li!
E todo o mundo é um grande livro aberto
Que em ignorada língua me sorri.
Nostalgie! Mi-e dor chiar și de ceea ce nu a însemnat nimic pentru mine, de angoasa zborului timpului și de boala misterului vieții. Chipuri pe care le vedeam pe străzile mele obișnuite: dacă nu le mai văd mă întristez; totuși nu au fost nimic pentru mine, dacă nu simbolul întregii vieți. Bătrânul anonim cu ghete murdare care aproape întotdeauna trecea pe lângă mine la nouă și jumătate dimineața? Vânzătorul șchiop de bilete de loterie care mă deranja fără succes? Bătrânul rotund, roșu, cu un trabuc în gură, stând la ușa tutungeriei? Vânzătorul palid? Ce se va întâmpla cu toți cei care, doar pentru că i-am văzut mereu, au făcut parte din viața mea? Mâine voi dispărea și eu din Rua da Prata, din Rua dos Douradores, din Rua dos Fanqueiros. Mâine și eu – sufletul care simte și gândește, universul care sunt pentru mine – da, mâine voi fi doar unul care a încetat să mai treacă pe aceste străzi, unul pe care alții îl vor evoca vag cu un „o fi fost el ? “. Și tot ceea ce fac acum, ceea ce simt și trăiesc acum nu va fi altceva decât un trecător mai puțin în viața de zi cu zi a străzilor unui oraș oarecare.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Din ”Două sute de citate alese de Antonio Tabucchi”, 2001 Grazie!
"Mi piace"Piace a 1 persona
già saremo quelli che smettono di camminare per le strade, ognuno ha le nostre….
"Mi piace"Piace a 1 persona